Bacau

Pentru toți cei care…

În atâția ani de presă, niciodată n-am avut inimă să filmez/fotografiez rudele unei persoane care a murit într-un accident  și niciodată n-am fost atât de tâmpită încât să îi întreb “cum vă simțiți?”. Aveam o înțelegere tacită cu băieții: când apăreau cei din familie, lăsam camera jos, stingeam lampa și puneam microfonul deoparte. Poate că am greșit. Poate că ar fi trebuit ca toată durerea aia să năvălească în case,  să-i lovească în plex pe  cei care se cred boss la volan după câteva beri sau pe cei care au impresia că îs așa de buni și beți și treji că lor nu are cum să li se întâmple asemenea grozăvie.

-El e.

-Cine?

-Soțul.

Nu-i poți vedea fața. Obrazul stâng e lipit de un stâlp al bisericii, iar în jurul lui, familia e cerc, pregătiți parcă să-l prindă dacă se va prăbuși. Se clatină ușor de tot, înainte-înapoi, înainte-înapoi. Mângâie stâlpul ca pe un obraz și se lasă ușor, mai întâi pe vine, apoi cu un genunchi jos. Nu cred că aude nimic din rugăciuni, din  locul cu verdeață, unde nu e nici durere, nici suspin. Nu au cum să fie acolo, pentru că îs toate adunate în el. Și durerea.Și suspinul. Și întristarea. I le poți citi, chiar dacă are chipul împietrit de pastile. Alungă ceva invizibil din aer și bate darabana cu mâna dreaptă pe scările bisericii. Nu intră. Stă acolo, pipăindu-și pantoful.  I se aduc alte pastile și apă. Nu îndrăznește nimeni să-l scoată din lumea aceea și să i le dea. Măcar dacă ar țipa, dacă ar scoate durerea din el. Măcar…

Poate voi, cei care veți judeca procesele unor criminali cu volan și alcoolemie veți putea să îl vedeți pe el.Pe soț. Cu ochii minții. Și abia după ce îl vedeți prăvălit în pragul Bisericii, mut de durere, cu ochii în altă lume și cu mintea înmuiată în sedative, veți măsura altfel minimele și maximele unei pedepse.

Sau poate o să-l vedeți voi, cei care, contra câtorva sute de lei, completați fișe medicale și teste psihologice pentru carnetele de șoferi pe bandă rulantă, fără să aveți habar dacă “titularul” are ambii ochi, toate țiglele pe casă sau state vechi de amiciție cu Bachus. S-ar putea, totuși, să nu-l zăriți din cauza unui “dulap”. O namilă de om, cu mânecile tricoului gata să explodeze, genul security guy. E singurul care poate ține o mamă să nu se arunce peste sicriul fiicei sale, refuzând să o lase să plece la groapă. N-o vedeți? E acolo, pe iarbă, sub copac, prăbușită pe un scaun. N-a dormit de joi, când i-a căzut cerul în cap. Continue Reading

Bacau

Cum se ține în brațe Găina.

Bacăul se spală la lighean de trei zile și are toate șansele să continue operațiunea până sâmbătă, după ce o conductă a pocnit mai intâi la Barați, apoi mai în amonte, la Scorțeni.

Revoltă, indignare, se cere capu’ lui Găină, unde Găină – pentru cei care nu sunteți din oraș – e directorul Companiei de apă, reconfirmat pe funcție în 2015. Oamenii sunt furioși că se spală la ibric, în timp ce lui dom’director i se fâlfâie.

De ce nu pleacă Găină?

Păi voi, dacă ați avea un salariu de 10.000 de lei pe lună v-ați da plecați așa ușor? Domnul Găină, funcționar, angajat al băcăuanilor (Municipiul Bacău e acționar majoritar), a înhățat peste 127.000 de lei anul trecut. A scris el cu mânuța lui în declarația de avere.

Cam unde în Bacău mai pupă el banii ăștia, fără să-l tragă nimeni la răspundere dacă mai bubuie/pocnește/se avariază ceva?

De ce nu-l demite careva pe Găină?

Deși are niște avarii babane în palmares și nicio încercare cunoscută de a face rost de bani pentru a asigura nu doar înlocuirea conductelor, ci și realizarea de rezerve de apă astfel încât orașul să nu se mai împută, domnul Găină e pupat de toți. Iese de oriunde cu capul sus și cu mâna strânsă. Nu, nu în ușă. Continue Reading

Review-uri

Bătălia cârpelor: Isara versus Fidella.

Un fel de introducere: Pentru că nu puteam urca și coborî patru etaje cu bebe și căruț, am căutat alternative. În câteva ore aveam deja instructajul făcut. Știam ce e un wrap, ce un sling, un ssc, de la ce vârste se potrivesc, cum s-ar pune, cum s-ar scoate. Tudor abia avea câteva săptămâni, așa că cel mai potrivit a fost wrap elastic. Mi s-a părut a opta minuna a lumii când am fost cu bebe pus în el până în centru și înapoi. Maică-mea, când m-a văzut, era să leșine. Nici acum nu am reușit să o conving 100% că nu, bebe nu e îngrămădit, coloana nu e strâmbă – anatomic trebuie să fie în C la cei mici, că nu, nu-i “stric șoldurile” dacă îl “crăcănez atâta” și nu, nici nu va avea picioare strâmbe dacă stă ca broscuța. Continue Reading

De aiurea, Diverse

Statul la coadă ca metodă de lucru la români

Țuțea zicea că aflatul în treabă e metoda de lucru la români. Și statul la coadă, aș adăuga eu. Dai bani? Stai la coadă! Iei bani? Stai la coadă! Îți trebuie ceva? La rând cu tine! Sunt sigură că dacă ar dispărea aglomerațiile de la ghișee, statul ar angaja figuranți doar pentru a face coadă. Noi nu simțim că ne-am făcut buletin dacă nu stăm cu orele, alineați sau îngrămădiți. Parcă nu simți că meriți să stai în apartamentul ăla dacă nu ți-ai dat măcar trei coate cu alții ca tine și nu te-ai călcat pe bombeuri cu pensionarii, la Taxe și Impozite. Și unde există o coadă o să fie mereu și șmecherul care se bagă în față. Nu se poate altfel. E ca o simbioză, numai că beneficiile nu-s de ambele părți. Ca lichelele lichenii. Și dacă poate unchiul, mătușa, nepoata lu’vara de-a treia a lui vecina lui tanti de la ghișeu, nu poate și al doilea om în stat? Totuși, Călin Popescu Tăriceanu nu s-a dus să-și refacă permisul în calitate de șef de Senat, că-s sigură că îl primește la serviciu și fără permis de volan. El a  fost în calitate de… el. De Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, cetățean cu permisul expirat.

Dar să fim fair play până la capăt: care dintre dvs, la fel de cetățeni ca și Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, la o coadă cu 1000 de omuleți, nu ați profta dacă ași avea cum să ajungeți în față? Fiți sinceri!

Oricum, din pățania lui Tăriceanu și răscoala iscată de gestul lui, a învățat Continue Reading

De aiurea

Clientul nostru, fraierul nostru.

Ce voiam să vă întreb: aia cu clientul nostru, stăpânul nostru nu se mai poartă? Că, iaca, eu am o lună de când mă închin la RDS ca la sfintele icoane să-mi ia banii și să-mi facă un abonament de net. Varianta stick. Îmi trebuia luna trecută, când am fost în Bucovina și nah, știți cum e la țară, mai subțire cu wi-fi-ul sus pe deal. Știam că Orange era pe “edge” ultima oară prin zonă. Am zis să o dăm tot cu RDS că  avem și acasă și e chiar bunuț.  Sun. Răspunde o duduie, îi zic că vreau stick, zice ca are două variante 3 G și 4 G, pe care o vreau? Aleg 4 G. Îmi zice că de fapt nu prea pot 4G, că în Bacău ei nu au 4 G și nu l-aș putea folosi, dar lucrează la asta. Întreb dacă merge pe 3 G, zice da. Parfum! Și oricum, îmi trebuie  în Suceava și la Constanța, eventual, la anu’. La Suceava nu e 4 G. E numai la Constanța. Bun și 3 G, numai să pot citi un email și fo’ două bloguri, să meargă Instagramul și Facebookul.

Mă mai întreabă din ce magazin vreau să îl ridic, aleg unul, îmi dă număr de cerere și îmi mulțumește că am apelat RCS-RDS. Huo, cucoană, stai nițel! Continue Reading

Bacau

Au fost 11. Au rămas cinci, la o clinică, pe perfuzii.

Din cauza unui medic care nu și-ar fi sterilizat echipamentul,  niște suflete agonizează în sânge, durere, rahat și muște. Da, sună dur, dar ăsta e adevărul. Au fost 11 pui, dar șase dintre ei au cedat sub atacul parvo virusului. I-a găsit Dinu inerți, ca niște cârpe. Nu pe toți odată. Unul i-a murit în brațe, cu tratamentul în vene. Pe alți doi i-a găsit a doua zi fără suflare.  Șase pui s-au pierdut în nici două zile.

Nu se caută vinovați. Nu acum. Acum e nevoie de ajutor, nu de degete  întinse acuzator și nici de flegme ori invective. O să spuneți că pe lume există alte probleme mai mari decât niște comunitari care își subțiază rândurile. Dacă sunteți genul ăla de oameni, vă pup de adios. Dar poate nu sunteți genul acela de oameni și atunci vă las astea:

paypal: raducristinastefania@yahoo.co.uk

Cont bancar RO58INGB0000999900595253 RADU CRISTINA

Sursă foto: Facebook Dinu Pâcescu.

Tratamentul e costisitor: analize, vitamine,  perfuzii. Aproape 300 de lei. Zilnic. Per cățel. Sunt cinci. Și trebuie să primească tratamentul măcar cinci zile. Faceți un calcul. Pentru un singur om e mult, iar likeurile și shareurile nu sunt primite nici la farmacii, nici la clinicile veterinare. În schimb, ban lângă ban…ar putea să cumpere viață.

Bacau

Au apărut focile.

Observ că ne buricăm de bucurie în spațiul virtual că nou primar a dat ordin ca în fiecare zi să se posteze cheltuiala făcută de instituție, de la hârtie igienică până la ratele la bancă. Frumos! Să aplaudăm ca focile! Mai contează că informațiile respective nu au fost niciodată vreun secret bine păstrat sub jurământ și că erau accesibile oricui prin legea 544? Ba, taman unele dintre ele erau obligatorii de afișat prin aceeași lege?

Ah, nu erau date direct în gură, mestecate? Mă scuzați, aplaudați în continuare!

Bacau, De aiurea

inSULA de Agrement.

A scris Ziarul de Bacău de o săptămână despre prosteala pe față cu Insula de Agrement și n-am văzut niciun caracter frumos de pe Facebook să se dea cu curu’ de wall de indignare, să ceară demisii, capete zburate. Acum o lună, pe vremea asta, nu mai încăpea onlineul de promisiuni și scos de ochi, toate având la bază aceeași Insulă de Agrement, în funcție de care parte a ștampilei erai. Azi nu se mai inflamează  pe nimeni că nu e gata proiectul la final de lună și nici măcar  la final de an. Nici ăsta, nici viitorul.  Observ că nu deranjează pe nimeni declarația absolut giugiuk a Primului Domn de la Colegiul de Artă. Omul ori e pe legale, ori Continue Reading

De aiurea, Diverse

Alb sau galben?

Mă iertați că mă bag în seamă, dar am o întrebare mai de “fimeie”: când spuneți “verighetă”, vă dă la răspuns cu alb sau cu galben? Că bag de seamă că e o adevărată obsesie pentru verighete de aur alb și nu înțeleg fița. Da, recunosc, unele modele îs pesă, și clar arată mult mai bine pe argintiu, decât pe auriu.  Mintea mea refuză, însă,  să vadă albul, rozul sau chizchiviriul în dungi drept șaibe de pus pe deget. Au apărut modele cu pietricele, cu broderie, cu motive tradiționale, cu poze, astfel încât gravura de interior gen Gogu+Zânica=Love 30 februarie 2078 e deja  fumată și căzută în disgrație. Și totuși, verigheta argintie Continue Reading

Bacau

Ce voiam să vă zic: dacă tot s-au terminat alegerile, ploile și școala kinderilor, nu ieșiți și voi la o cafeluță? Un vinuț? Fac cinste prietenii mei de la Bliss cu o degustare.

Hai, vă pup!

bliss