Am văzut la Kristofer un filmuleţ care m-a cutremurat. Vreau să fiu înţeleasă de la început că nu susţin magazinele de vise. Aş vrea să fie toate închise, desfiinţate şi pe locul lor să apară orice altceva, dar totuşi…

Cei care au magazine de etnobotanice au o afacere. Bun, una evazionistă, fără dări la stat, cu autorizaţii luate pentru altceva, fără bonuri etic etc, dar o afacere. Mai bine zis, un comerţ. Şi ca orice comerţ şi etnobotanicele se bazează pe cerere şi ofertă. Oferta nu ar exista dacă nu ar fi cerere.

Deci, cine-i de fapt vinovatul? Bun, marfa e proastă, dăunătoare, dar de ce se cumpără? Nu-mi spuneţi că de curiozitate. Haideţi să facem diferenţa dintre curiozitate şi teribilism, imbelicitate şi băgare-n seamă! E vinovat comerciantul că oferă ceva la vânzare, chiar dacă acel ceva – repet – e prost, dăunător şi te poate băga în mormânt? E vinovat cumpărătorul pentru că achiziţionează aşa ceva? La urma-urmei vânzătorul nu-ţi bagă cu forţa în geantă, în buzunar sau în plămâni. Cumpărătorul se duce de bună voie şi nesilit de nimeni, nu?

E vinovat cumpărătorul că nu ştie la ce se expune? Sictir! Au fost atâtea ştiri, campanii şi marşuri care au arătat la ce duc etnobotanicile, încât mi-e greu să cred aşa ceva. Sau sunt vinovaţi părinţii, ONG-urile, asociaţiile, Poliţia, mass-media că nu au făcut destule?

Kristofer zice că avem o hartă a magazinelor de etnobotanice şi se întreabă cum procedăm mai departe. Eu întreb ceva în plus… cine “procedează” mai departe?