Ador marea, cu nisipul ei fierbinte, chiar dacă e plin de mucuri de ţigară, cu apa ei – chiar dacă e o imensă supă de alge, cu terasele zgomotoase şi cu miile de epiderme puse la bronzat ca puii la rotisor. Ador vacanţele la mare, când singura mea grijă e să prind cât mai multe ore de bronzat.

Aşa am crezut până anul trecut, când m-am trezit că ador, de fapt, o singură staţiune. Ador Mamaia. Şi nu, nu Mamaia aia de dincolo de Cazino, cu terase fiţoase, cu şezlonguri imaculate, ci Mamaia aia din partea spre Constanţa, în care poţi să-ţi parchezi gleznele pe un cearceaf, să simţi nisipul sub tine şi să te tai într-o scoică. Mamaia aia unde berea e 3 lei pe plajă şi unde miroase a gogoşi umplute cu ciocolată şi a hamsii răsturnate la grămadă în ulei încins. Mamaia aia cu hoteluri de două stele, în care oricum nu stai prea mult, pentru că plaja îţi răpeşte tot timpul. Mamaia aia colorată noaptea de luminile din Satul de Vacanţă.

Anul trecut am trădat-o şi m-am dus la Olimp. Am regretat în fiecare clipă că more…