Dacă aş fi avut o pălărie, până acum aş fi făcut scurtă la mână de câte ori ar fi trebuit să mi-o scot în faţa pompierilor. Pentru mine, tragedia de la Mihăileşti şi butelia care a trecut pe lângă urechea poliţistului salvator la incendiul de la Săuceşti mi-au demonstrat că nu e tocmai bine să ajungi primul la o intervenţie. Pentru băieţii ăştia, însă nu există să ajungi “al doilea”.

Au scos oamenii  de sub dărâmături, deşi nesimţiţii de la E.On nu închiseseră gazul, iar flăcările ardeau lângă mâinile şi lângă tâmplele lor. I-am văzut şi astă vară dormind în cuvele excavatorului şi mâncând printre sacii de nisip. I-am văzut implorându-i pe oameni să se salveze din calea apelor la Săuceşti. I-am văzut cerşind o gură de apă după ce au muncit ore în şir în arşiţă, în timp ce badea Gheorghe sprijinea gardul şi privea cum creşte Siretul şi i-am zărit mâncând biscuiţi printre grădinile gata să fie surpate de ape.

I-am văzut cum au câştigat titlul de cei mai buni pompieri din România şi cum a doua zi au luat calea străinătăţii pentru că preaminunatul Boc le-a luat 25% din salariu. Iar ei tac şi înghit că n-au voie să-şi facă sindicat!

I-am văzut azi cum îşi riscau vieţile pentru că ăia de la E.on sunt nişte putori care vin la intervenţii  când li se năzare.

Dacă ar exista un partid al pompierilor şi mâine ar fi alegeri, i-aş vota cu amândouă mâinile!

Să trăiţi, măi, băieţi! Şi, dacă aş avea o pălărie, mi-aş scoate-o în faţa voastră până aş face scurtă la mână.