Am reuşit până la urmă să-mi fac timp şi de nişte mărţişoare, însă nu foarte multe. Aş fi vrut să pot face câte unul pentru fiecare prieten/persoană dragă/coleg/amic, dar numai vreo 10 mărţişoare mi-au luat aproape jumătate de zi. Nu mai am dexteritatea dinainte… Şi în plus, aş vrea să apuc să şi citesc astăzi ceva.

Pentru început mi-am adunat materia primă: argilă polimerică, mărgele, lame speciale, lac, tije de metal şi oleacă de imaginaţie.

După care am modelat şi am modelat şi-am modelat. Luni o să primească toată lumea mărţişoare. O parte făcute de mine, o parte cumpărate. Aş fi vrut să fie surpiză, dar nu mai am răbdare aşa că o să încep să le arăt câte vreo două pe zi.

Astăzi, mărţişoarele pentru Contrasens şi Bogdan.

Pentru Contrasens. Motivaţia: mereu pune poze cu mâncare gătită când mie îmi e foame de aş muşca şi din tastatură şi ăia de fac livrări la domiciliu n-au program. So, Răzvan va primi – dă, Doamne, luni dacă apucăm să ne vedem, dacă nu când ne-om întâlni – un…un…. Hamurger!

Un alt mărţişor “de dat” e cel de mai jos: