Costum de baie…luat
Palărie…luat
Tricouri, fustiţuri… luat
Cremă contra radiaţii… luat
Laptop, aparat foto, mobile, ochelari de soare…luat.
La ora la care voi citiţi asta, Kaysha şi-a parcat gleznele în nisip şi a întâlnit deja Balta cea Mare. 
Cât e de fain o să vă povestesc pe parcursul la o săptămână.
Ne citim!
Chiar dacă eu sunt acum la Mamaia o să vă scriu câteva rânduri despre Eforie Nord. Nu ştiu ce să vă spun despre cazare. Singurul loc pe care îl ştiu este Vila Francisc şi v-o recomand pentru curăţenie, preţuri şi căldura de care dau dovadă patronii atunci când îşi primesc oaspeţii.
Despre mâncarea pe care o puteţi găsi prin staţiune n-am decât un mare bleah! Unde e bun, e scump şi puţin. Unde e ieftin – adică la împinge tava – mâncarea e execrabilă. Aveţi toate şansele să primiţi o ciorbă fără gust, nişte cartofi care ar fi trebuit să fie franţuzeşti, dar aveau gust de parcă acum îi scosese careva din cirobă şi nişte cârnăciori la tigaie plini de zgârciuri. Greţos! Staţiunea e faină, dar foarte aglomerată, aşa că dacă nu te mişti în ritm cu turma rişti să te calce în picioare.
Dacă vreţi un loc pe plajă, cel puţin în weekend, treziţi-vă pe la şase dimineaţa, iar după-amiază aveţi grijă să nu vă prindă ora două în cameră sau pe la plimbare. Deocamdată atât de la malul mării. Ştiu că acasă e prăpăd. Cred că ceea ce e acum la Mărgineni e mai dezastruos decât ce a fost la Săuceşti. Cel puţin asta reiese din ceea ce arată televiziunile naţionale. Şi mai reiese că pompierii au fost, din nou, oamenii zilei.
Până data viitoare, over and out…
Kaysha!
… şi despre cum inconştienţii mă obligă să fiu şi eu inconştientă. După cum îi spuneam şi lui Tiberiu Lovin, anul ăsta am purces spre Mamaia, dar era să nu ajung din cauza zecilor de idioţi care umplu şoselele patriei. Această patrie minunată, cu zeci (dacă nu chiar sute) de kilometri de autostrăzi îţi facilitează lejer cazare între patru scânduri dacă nu caşti ochii la dobitocii care pleacă în turmă la mare. De la Dumbrăveni şi până la Hârşova era să avem cel puţin şapte accidente din cauza remorcilor, depăşirilor, BMW-urilor şi merţanelor care probabil vor ajunge deschideri de jurnale, din cauza “şoferilor” care habar nu au că maşina lor e dotată din fabricaţie cu retrovizoare şi cu o pedală la mijloc, numită frână.
Şi ca să închei ziua fulminant, ar fi trebuit să merg la plajă în crucea amiezii dacă vroiam un loc în care să-mi parchez gleznele pe plajă. Degeaba răgeau televizoarele de pericolul de ultraviolete de sâmbăta asta dacă inconştienţii se înghesuiau cearşaf lângă cearşaf la 2 după amiaza.
Până când revin cu poze, over and out…
Kaysha.
Aruncă ziarele şi-şi trânteşte fundul pe ele.
-Sper că nu vă deranjez. Nu stau mult.
Faţa arsă de soare şi-o roteşte în toate direcţiile, uitându-se la noi, doar cu coada ochiului.
-Nu stau mult. Până trec ei.
-Ei cine?
-Nu m-am aşezat bine, zice, privind cu jind la o umbrelă. Trebuia să mă duc acolo. E mai ferit. Dar să mă scuzaţi. Nu stau mult.
Se aşază mai bine peste ziare, cu grijă să nu le îndoaie. Le ascunde de jandarmi pentru că…
-… nu mă lasă să le vând pe plajă. Mi le ia, mi le rupe şi mă amendează.
Până acum are de plătit amenzi de 65 de milioane de lei (vechi) numai din sezonul acesta.
- E 5 milioane în 24 de ore.
- Şi? Plătiţi?
- De unde? Eu nici nu mi-am făcut banii pe iarnă.
Îşi roteşte ochii să cuprindă întreaga plajă.
- Gata. Au plecat. Mă scuzaţi că v-am deranjat.
Sare-n sus ca un arc, îşi saltă maldărul de ziare la subţioară şi-şi afundă bine picioarele în nisip. “Ziare avem. Libertatea, CanCan avem. Avem presa zilei de azi. Avem Evenimentul Zilei cu ştirile de azi. Integrame la un leu avem. Aaaaavem presaaaa!!!”
Aşa cânta în fiecare dimineaţă, iar vocea căpătase acum un chip şi o poveste. Nu ştiu cum îl cheamă, ştiu doar că-şi cumpăra ziarele de la chioşc şi le vinde pe plajă cu 50 de bani-un leu mai scumpe pentru că “nu s-a mai deranjat omu’. I le-am adus eu lângă şezlong. La cei pe care îi văd mai fără bani le dau la preţ normal“.
© 2012 - Kaysha is proudly powered by WordPress
Recent Comments