A venit lejer, fără tricou cu epoleţi! Şi-a lăsat acasă dunga aia verticală care-i apare uneori între sprâncene şi a adus doar ridurile de expresie ale unui om care râde mult.

A păstrat lemnul din jargonul de poliţist, dar şi-a adus la pachet farmecul de comisarul Moldovan şi privirea de vulpe a comisarului Paraipan. Doamnelor… domnilor… comisarul Oprişan!

Comisarul şef Vasile Oprişan mi s-a părut mereu greoi, ca un urs care abia mormăie, greu de urnit din bârlog (a se citi “birou”). E  mai potrivit în rol de bunic, cititor de gazetă în faţa şemineului decât “bad cop-good cop”, bătând cu pumnul în masă (puteţi citi şi “infractor”). La întâlnire am văzut altceva. Unele mi-au plăcut, alte nu, iar una mai că m-a făcut cu spume. Am vorbit multe: de la glume cu perdea şi bancuri cu poliţişti, la crime şi pedeapsa cu moartea. De la erori judiciare, la focuri de armă, de la manifeste la Revoluţie şi până la moşi nebuni în timpul audienţelor.

Deci, conform tradiţiei: plusurile, minusurile, concluzia şi dedicaţia – asta mi-a mâncat sufletul până am găsit-o pe Internet.

Plusurile: more…