Am fost la concertul lui Harry Tavitian de la Ateneu. Eu şi cu destul de mulţi oameni cât fie sala arhiplină. Cine a venit la 16.45 la concert n-a mai găsit loc.  N-o să vă zic de sala cu scaune comuniste şi îngheţată bocnă.

O să vă zic doar despre Tavitian şi cât de fain poate să cânte omul ăsta. Are o voce minunată şi e aproape un sacrilegiu că o foloseşte atât de rar în concerte. E fantastic să-l poţi urmări cum simte fiecare notă, cum fiecare clapă pe care o atinge e o broboană de sudoare pe fruntea lui. La propriu.

Partea în care a cântat colinde mi-a plăcut extraordinar de mult, iar la gospeluri a fost fantastic, mai ales că cei din sală parcă se mai dezmorţiseră şi aplaudau.

Trăgând linie, iată plusurile şi minusurile.

Plusuri:

- vocea lui Tavitian e foarte faină, iar talentul lui nu cred că poate fi contestat de nimeni.

- s-a văzut că omul a cântat cu tot sufletul lui.

- intrarea liberă

- spectatori civilizaţi, sosiţi pentru că ştiau exact la ce au venit.

- sonorizare ok (aici puteţi să mă contraziceţi, pentru că eu nu mă pricep la tehnică. Dacă nu fâşâie şi nu face microfonie, pentru mine se cheamă că sonorizarea a fost ok).

-faptul că prezentarea deputatului Pambuccian la început de concert a fost destul de lungă cât să amplifice momentul aşteptării, dar destul de scurtă cât să nu caşte nimeni.

-melodiile de dragoste armeneşti. Mi-a plăcut una în mod special, şi nu e nicăieri pe Youtube. : (

- ropotele de aplauze.

Minusuri:

- e foarte bine că băcăuanii au venit în număr atât de mare la concert şi cred că e extraordinar, ca artist, să vezi cum se umple sala, cum trebuie să mai aduci scaune, dar ca spectator e crunt. E crunt, fratele meu, să stai mai bine de o oră în picioare, cu haina pe tine sau cu geaca în braţe.

- cuvântarea lui Tavitian de la început a fost prea lungă. Iubitorii de jazz n-au nevoie de o lecţie de istorie. Ştiu de unde vine muzica pe care o ascultă, pe care o fredonează. Şi dacă îs pentru prima oară la un concert de jazz, dacă vrei să mă convingi, cântă-mi, nu-mi vorbi!

- pentru că a fost ditamai cuvântarea, partea întâi nu cred că a avut mai mult de cinci melodii.

- e clar că armenii au o problemă cu punctualitatea (şi eu un pitic pe creier, ştiu). Concertul trebuia să înceapă la 17.00 şi să dureze o oră.  La şi 15 minute, luminile nu erau stinse, iar 18.30 încă nu era gata. Bine, dacă era după mine eu aş mai fi stat încă vreo două ceasuri să-mi cânte Harry Tavitian la pian.

Concluziile:

- dacă aveţi ocazia să mergeţi la un concert Tavitian, mergeţi, chiar dacă nu sunteţi fani jazz. Omul e fabulos şi e mare păcat să rataţi momentul.

- astfel de evenimente ar trebui făcute mai des. Se pare că prind la publicul băcăuan.

-dacă eram oleacă mai nesimţită şi făceam o fotografie, mă scuteam de tastat atât. E vorba de o doamnă, cu probleme de vedere, care se afla la concert şi pe care n-o interesa nici cum arată Harry Tavitian, nici cât e sala de plină, nici cât e de lumină sau întuneric, nici cum bate vecinul darabana pe piciorul nevestei. Dacă aş fi suprins figura ei la Go down, Moses! mă scuteam de scris atâta hartan de text şi sigur vă duceaţi la următorul concert.

Nota: 9.

P.S. Colegul meu, Marius Munteanu Ghiur are un interviu cu Harry Tavitian şi concertul înregistrat în întregime. Le are pentru difuzare, normal. Vă anunţ eu când.