Scrisoare deschisă pentru talentele din campanie.

“-Ești scriitor?

– Debutant.

– Și care e problema?

-Problema e că nu prea se vând. Și am nevoie să vând urgent 100 de exemplare”.

Curg scrisorile deschise din oră în oră prin ziare, pe la televiziuni. Colcăie onlineul de răvașe răvășitoare, de sânge și indignare pulsând în condeiele celor care și-au rupt hainele să voteze pentru binele unei țări de care i-a durut în cur și-n portofel când au plecat pentru bine lor. Că pentru rău încă n-a ușchit-o nimeni din țărișoara asta.

Și nu, nu doar diaspora s-a născut prozatoare. Tinerii de acasă tropăie de spontaneitate, de vervă și orginalitate și scriu. Toți către bunici, musai. Și toți au același mesaj: să  nu le strice viitorul, să nu voteze cu Ponta.

Băi, dar n-am văzut/citit unul care să scrieți către candidați, să le cereți să iasă în față și să zică ce au de gând să facă. Și nu așa, să latre la televizor. Să zică de față cu vreo 15 eminențe cenușii din toate domeniile, ce măsuri vor lua, iar învățații respectivi să zică dacă alea îs realizabile sau dacă onorabilii domni candidați mănâncă căcat.

“- Cât plătiți?

-20% pentru fiecare text, la fel ca data trecută.

-La banii ătia nici n-ar trebui să stau de vorbă cu voi. Am suflet de mamă, ce să fac?”

La Iulia Marin și textul ei “Draga mea bunică, știu că ai să votezi cu Victor Ponta” m-a frapat fractura de logică. Bunică-sa cică era asistată social, deși nu știa ce e aia. Acum, că  are “pensia mai mare, nu te mai încadrezi la ajutoare sociale și că dacă înainte primeai bani să achiți căldura, acum nu mai primești”. Eu nu știu cum era mamaia dumneavoastră asistat social, duduie Marin, că ziceți că avea “cămara plină”. Asistații sociali pe care îi știu eu îs de trei categorii: bătrâni  – unde s-ar încadra și doamna, ologi și puturoși, dar toți au în comun o perfectă lipitură între burtă și vertebre, unde, înțeleg că nu s-ar mai încadra doamna.

Apoi, mai e duduia Victoria, copila Revoluției, scânteia și speranța Uniunii Scriitorilor din România. Și ea deobordează de originalitate, în scrisoare către, evident, bunici. Dar nu ai ei, că scrie la final că ai ei nu-s, de fapt, așa, că nu-i “refuză dreptul la un viitor demn în beneficiul unui prezent umilitor și mizer”. Ai ei nu sunt primii care îl aplaudă pe “Ponta și gașca lui de mafioți”. Dar la care bunici scrii tu, divino? Alor prietenilor tăi? Alor mei? Cu ce drept, nesimțito, bați tu obrazul veteranilor pentru votul lor, oricui l-ar da? Sau dacă îl dau lui Iohannis e bine, nu vei mai ști tot timpul “că de va fi rău, va fi din cauza nepăsării și caliciei voastre”. Cine e calic? Bunicile care au pensie după 40 de ani de muncă mai puțină decât cheltui tu pe o pereche de cizme? Cum îți permiți să-i spui unui bunic, oricărui bunic din lumea asta, că așteaptă el  să mori tu, floare nepihănită pe altarul democrației, ca să-i fie lui bine? Cauți voturi? Caută ușa și ieși!

“-Copil bolnav de SIDA?

-SIDA nu merge în România. La noi se moare de gripă”.

Și nu, să nu vă frecați mâinile de bucurie, voi cei care vă fracturați coloana vertebrală pe altarul PSD-PC-UNPR-ului. Că nici la voi postacii nu-s mai breji, mai cu bun simț, mai educați. Să arunci cu lături în cineva doar pentru că nu își face cruce la fel ca tine, nu-i nici etic, nici uman. E jegos. Să numești un om “nazist” și “urmaș al lui Hitler” doar pentru că e neamț, nu arată decât că mai sus de mocirla de la genunchiul porcului nu știți a vă ridica și că mersul biped nu-i pentru voi.

Și înainte v-ați înhăitat cu cohorta aia vulpavă și devreme jupuitoare și de pe morți și de pe vii, dar acum ați depășit orice limită. Nici măcar nu mai aveți bunul simț să vă ascundeți după perdea, să vă chinuiți neuronii la o predică mai pe ocolite, lipiți direct anunțuri pe ușă cu votul care se face precum crucea: de la stânga la dreapta.

“-Meseria asta nu exista. Eu am inventat-o.

-De cerșetor?

-De textier pentru cerșetor”.

Asta sunteți domnilor candidați, niște cerșetori. Și dumneavoastră, și postacii asociați. Probabil ați învățat lecția din Filantropica: nu întodeauna trebuie să te îmbraci în zdrențe ca să primești pomana. Cel puțin nu la asta electorală.

Citatele sunt din filmul “Filantropica”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *