Praga via Budapesta via Pasul Prislop.

Dacă aveți chef de vacanțe plimbate, drumul cu mașina până în Praga e o încântare de retină și, până la ieșirea din țară, o zdruncinare de stomac. La calcule, financiare și sufletești, un drum în patru, cu mașina, a ieșit mai câștigat decât un drum cu avionul. Am ales varianta prin Pasul Prislop și ieșirea din țară pe la Petea, adică cea mai lungă rută dată de Google Maps și de pe orice aplicație din telefoane. Până la Vatra Dornei, zona e superbă, iar șoseaua e mai mult decât decentă. Mestecănișul e un amestec de verde, de case frumoase și curate, de curbe în ac de păr și de aer curat. Însă, imediat ce ai ținut la dreapta, pe drumul județean 18, dacă nu mă înșel, vei regretara alegerea făcută și te vei înjura cu fiecare hurducăilală pentru ideea creață de a merge pe acolo.

Mestecanis, de straja in inima Bucovinei.
Mestecanis, de straja in inima Bucovinei.

Pasul Prislop e o zonă în care asflatul mai bine ar fi ras și lăsat drum de țară. Nu există marcaje, iar parapeții de protecție sunt unul da și altul ba. Nu e semnal la telefon. În schimb, peisajul compensează senzația că ești într-un blender. Sunt ziduri de brazi, dantelării din stâncă și un aer tare, care șfichiuie plămânii bombardați de țigări și de poluare.

Pasul Prislop.
Pasul Prislop.

Prin zona țării unde face vulturul tonouri, aveți ce vedea: porțile maramureșene, Cimitirul Vesel, oameni îmbrăcați în port popular, castelele stranierilor din Certeze, granița cu Ucraina. Noi am ales să rămânem peste noapte în Satu Mare, la o pensiune, și să plecăm la drum dimineață la 05.00, ieșind din țară prin Petea, Vignettă pentru vecini poți să îți iei și de la benzinăriile din Satul Mare, dar evită OMV-urile. Știam că în zona aia oamenii sunt mai…molcomi, dar la 05.30 dimineața, îs exasperanți de înceți, stângaci și nericepuți. Pentru un plin, o hartă, două sandwichiuri execrabile și două cafele, am răbdat la casă mai bine de 20 de minute, pentru că se blocaseră aparatele, doamna era totat paralelă cu tehnica și nici nu ne-a lăsat să mergem la altă casă. Eu cu ungurii nu-s prietenă, dar trebuie să recunosc că au măcar o clasă peste noi la curățenie, respect pentru turiști și cel puțin două clase la drumuri. Autostrada e lux. Fără dâmburi, fără parapeți lipsă, cu ieșiri pentru pauze și alimentări, la tot pasul. Și poliția – Rendorseg –  patrulează în permanență. Ținta la Budapesta a fost doar Bastionul Pescarilor, pentru priveliștea superbă și Muzeul de Marțipan. Parcarea costă niște forinți, dar nu foarte mulți. Obiectivele turistice din Bastion se deschid după 09.00. Noi am păzit vreo jumătate de oră Muzeul de Marțipan, până au deschis doamnele cașcarabeta. Intrarea la Muzeu e 200 de forinți. SUnt două încăperi micuțe, însă exponatele merită admirate. Cine nu vrea la muzeu, poate să stea în cofetărie, la o cafea, un marțipan sau un suc. budapest Arhitectura Bastionului e absolut superbă, cu multe detalii lucrate fin în piatră, iar de pe terasă și din cele șapte turnuri – câte unul pentru fiecare trib maghiar – priveliștea către Dunere îți taie răsuflarea. budapest1 bastion2
  Zona e în construcție, așa că unele părți din Bastion nu pot fi vizitate. Noi am stat doar o oră și jumătate, pentru că ne grăbeam să ajungem la destinație, în Praga, însă cred că nu ne-am fi plictisit nici în Buda, nici în Pesta, dacă aveama vreo câteva zile la dispoziție.

bastion1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *