Povești de la Materna: Leta.

Oacheșă, mărunțică, fuge ca titirezul. Acum e lângă tine, acum urlă trei saloane mai încolo. Pe etaj, Leta e un mic Dumnezeu tuns bob. Ea decide dacă primești lenjerie nouă, dacă vizitatorii pot ajunge la tine ori dacă tu te poți da jos din pat. Nu de alta, dar ea abia a spălat pe jos. Într-un weekend, se povestește pe holuri, Leta ar fi ordonat jos, la intrare,  să nu lase vizitatorii să urce că ea abia a dat cu mopul.

Spălatul pe jos e un ritual pe care Leta îl respectă cu sfințenie. Mopul se scufundă de trei ori în găleata cu clor. Pleosc, pleosc, pleosc! Apoi se vântură stânga-dreapta, stânga-dreapta, rapid repejor. Din câteva mișcări gata salonul, gata baia, gata și holul.

În fiecare zi, Leta începe ritualul la 14.30 fix. La 15.00 încep să apară vizitatorii. Tropăie toți sub ochii bulbucați ai Letei, care probabil numără în gând câte bacterii a adus fiecare pe talpa ghetelor, a bocancilor, a adidașilor. Și pufnește ușor, a indignare. Mai ales acum, când e și control! Pff!

-Auzi, Leto, de ce dai tu cu mopul acum? Că dai degeaba și-i păcat de munca ta, zice colega mea de salon, în timp ce Leta vântura mopul pe pardoseala din salon.

-Da’ cân’ să dau? Dau cân’pot.

-Bine, Leto, dar îndată vin vizitatorii. Dă și tu ori după ce pleacă ei, ori mai spre dimineață.

-Da’cum să nu! Că tu crezi că eu am timp să stau după vizitatori. Eu am de dus sângele, eu am de adus una, alta, de trimis lenjeria, de pus lenjeria, de strâns în urma unora care pleacă și lasă de zici că au servitoare în spital, se aude vocea Letei din baie. Pe margine! Pe margine! Abia am spălat și îmi lași urme!

L-a zărit. Primul vizitator. În fiecare zi altul. Niciunul nu scapă de privirea câșă a Letei și nici de bombănelele ei, care-l însoțesc până intră sărmanul om în vreun salon. Apoi, cu coada ochiului, în timp ce se pregătea să ne mai spună nouă ceva, zărește o a doua “victimă”. Deschide gura, înfoiată de un nou atac. Dar buzele îi rămân o secundă arcuite și își înghite ce avea pe limbă, lăsând să-i scape doar un bunăziuadoamnadoctortrecețitreceținu-iproblemă, șuierat pe o singură respirație.

Între timp, fără să-mi dau seama, mă pregăteam să mă dau jos de pe pat. Voiam să ajung până la baie.

-Ce faci? –  mă întreabă Leta.

-Ce fac? –  mă întreb și eu.

-Vezi poate nu te dai jos să lași urme. Abia am spălat. Și mai e și control în spital.

Dă să iasă și înainte să închidă ușa, se întoarce în prag.

-Să nu te dai jos încă, zice către mine. Las ușa deschisă? Se usucă mai repede de la curent, îi spune colegei.

-Las-o, Leto, las-o, că și azi ai scăpat la clor, fie primit!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *