Povești de la Materna: Controalele.

În ciuda modernizării, la Maternitate nu ai cum să te duci să naști fluturând doar un poșetuț. Cum nu te duci ca la clinicile private, numai cu hainele în care îl vei scoate pe bebe în lume, îți trebuie măcar un sfert din casă. Problema apare când, deși te-ai înhămat cu de toate, o geanta pentru tine și una pentru bebe, cerberul de la intrare mișcă din cap stânga-dreapta și își începe orice propoziție cu “nu”. Deși îi explici că nu ai voie să cari și de aia ai geanta pe roți, poziția e fermă. Nu se intră cu troller. Nu se intră cu două bagaje. Nu se intră cu un singur bagaj dacă e voluminos. Nu se intră cu haine pentru bebe, deși Maternitatea nu are nici măcar scutece. Nu se intră cu flori. Nu, tații nu asistă la naștere și nu, nu-și pot vedea bebelușii imediat după ce îs scoși din sala de nașteri/operații, decât dacă momentul aducerii pe lume e la 15.00, când începe oficial programul de vizite. Cine și-a văzut bebelușul în afara orelor de vizită să fie cinstit și să recunoască faptul că a dat o “atenție”.  🙂  Dar săptămâna trecută nu a mers nici cu dulcegării, nici cu atenții, pentru că ” nimeni nu poate sta pe holuri pe aici. Nu acum. Acum avem controale”.

Controlul e marele Balaur al spitalelor. Și cum fumegă oleacă pe nas , cum toată lumea stă drepți. Până trece fumul. Problema e când balaurului îi cresc, încrucișate, capete din alte județe.  Unde-s? La ce etaj? Or fi dat amenzi?

-Vedeți, de asta nu aveți voie cu genți. Nu ne lasă “desepeul”, zice infirmiera, îngrămădindu-mi geanta într-un dulăpior din dreapta patului de spital.

-Păi și hainele pentru zilele următoare?  Hainele lui bebe? Scutecele?

-Să vi le aducă soțul, câte una câte una, în fiecare zi.

Pentru mine a fost ok, să le aducă soțul, în fiecare zi. Dar pentru mamele care sunt din alte localități, credeți că bate cineva drumul, zilnic, pentru că așa-i lasă desepeul?

Când îs controale, totul la spital începe cu “nu”. Și se termină tot cu “nu”. Când sunt controale, după agitația de dimineață cu vizitele doctorilor și  operațiile, e o liniște deplină, în care parcă toată lumea pândește să audă tocurile controlului intrând pe palier.  Toc-Toc, Toc-Toc.

Se mai mozolește pe jos cu un  mop, se dă mai la stânga o sticluță de pe raft, se mai îndreaptă un vraf de hârtii. “Oare azi ajunge și la noi controlul? Am auzit că dimineață erau la etajul patru.”

Mă întreb dacă Balaurul bate cadența de Toc Toc mai indignat de dosarele care nu-s la dungă decât de faptul că în băile din Maternitate până și hârtia igienică e “de acasă”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *