Posibile explicaţii pentru isteria cu Fifty Shades.

1. Ea – foarte tânără şi de clasă medie. El – tânăr şi bogat. Dereglat la creierii capului, cu o copilăriei tipic freudiană. Ea îi ia lui un interviu pentru ziarul universităţii. El se gâdeşte cum să o lege şi să o bată ca pe fasole. Şi se îndrăgostesc. Scenariul ăsta are 0.0000001 şanse de a fi plauzibil. Cred în dragoste la prima vedere. Nu cred în dragoste la primul interviu. Trust me, I used to be a journalist.

2. Şi ea se duce la el acasă, dornică de hâţa-hâţa. El îi arată camera Roşie a Durerii, un fel de mini-muzeu pentru BDSM. Nu, ea nu fuge mâncând pământul pentru că, nu-i aşa, când primul tău iubit îţi arată că e bolnav la mansardă şi îţi dă un contract să îl semnezi pentru anal fisting nu te gândeşti unde naiba o fi uşa, ci unde e patul.

3. Mai apar nişte exe din viaţa lui, un şef răzbunător la ea, un accident, o răpire, o tragere cu pistolul, dar tot nu pot aduce nicio scânteie într-un fir narativ aşa de deslânat şi atât de prost scris. Volumele doi şi trei au mai puţin sex şi, vor ele, mai multă acţiune. Vax!

4. Finalul e, evident, unul happy. El e aproape vindecat la bostănaş, însurat cu ea, cu un copil în dotare şi unul pe drum.

Şi atunci, de ce aşa o mizerie de carte a devenit isterie?

1. Pentru că sunt milioane de femei de condiţie medie, care se pot identifica în Anastasia şi care îşi fac cruce cu limba în cerul gurii să dea peste ele un prinţ călare pe elicopter.

2. Pentru că toate femeile (de la adolescenţă la pensie) visează la un miliardar care să le acorde atenţie, plimbări cu avioanele, gadgeturi şi maşini scumpe. Când ai în jur numai bădărani, unul care ştie să deschidă o portieră la maşină e deja cu o treaptă deasupra tuturor.

3. Dacă miliardarul de la punctul 2 e defect, atunci e minunat. Nouă, femeilor, ne place să reparăm bărbaţii. Suntem aşa, un fel de psiholoage înăscute şi dotate cu colace de salvare. Ne plac cei duşi cu psihopupu pentru că putem fi şi utile şi eroine şi-i putem salva din ghearele lui Freud, ale trecutului sau ale mai ştiu eu cui. Bine, atâta timp cât nu trebuie să-i salvăm de sărăcie. Din aia să se salveze singuri şi după  ne ocupăm noi de restul.

4. Pentru scenele de sex. Îs scrise prost, dar femeile sunt regizori de Oscar şi Urşi de Diamant, iar în capul nostru putem transforma o descriere lamentabilă  de soft porn semi BDSM, într-o capodoperă erotică. Picanteriile ne atrag, chiar dacă ne dăm pudice.

5. Iubim happy end-urile cu nunţi, cu o casă mare şi măcar un copil. Şi un miliardar pe care l-am vindecat. Succes pe toată linia!

One comment Add yours
  1. Tu Cristule, ma bucur sa vad ca ai ramas la fel de amuzanta ca acum cativa ani!
    Lasa cartea, e aia e cat de cat ok… Filmul l-ai vazut? Cum ti s-a parut?

    Apropo, tag-ul de care iti vorbeam…. Se afla pe pagina mea, cand ai timp, arunca un ochi. Sunt curioasa de raspunsurile tale!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *