Am fost la concert. Dupa multe saptamani de munca aproape silnica, din dragoste de muzica, din placerea versurilor din folk si din nevoia unei seri alaturi de oameni dragi am fost la concert. La Tica Luminare, la Bliss. Si tare ma mai manaca degetele sa scriu. Si tare se revarsa bitch-ismele. Si tare as vrea sa va scriu si sa va povestesc despre om, cu bune si cu rele, numai ca i-am promis lui Roth ca il voi lasa sa scrie primul guestpost. Evident, despre Tica Luminare si concertul lui.
Archive for the Category » Diverse «
Puțin mă interesează cum a făcut Arafat bani. Puțin mă interesează ce prieten sau dușman i-a livrat ambulanțele. Dar mă interesează să știu că oamenii în roșu îs la post. Am un frate șofer, am prieteni care bat Moldova-n lung și lat și chiar eu stau 60% din timpul meu în mașină, pe șosele. Și da, mă interesează să știu că în caz de ceasul rău/pisica neagră/neatenție/horoscop/ghinion cineva poate da o mână de ajutor, cineva poate face o resuscitare, cineva poate salva o viață. Și da, băieții ăștia de la SMURD îs CINEVA.
Eu îi știu de trei ani, timp în care aproape i-am învățat pe nume pe toți din Bacău. Îi știu de când nu făceau decât să adune bețivi de pe stradă și îi știu de când trăgeau cu disperare de fiarele contorsionate ale unei mașini pentru a mai salva o viață.
Îi știu de la inundații și îi știu de la incendii.
Îi știu de la boschetarii pe care îi adună iarna de pe străzi și îi știu de la victimele sfârtecate, a căror vedere îți întoarce stomacul pe dos.
Îi știu de la deznădejdea de a nu mai putea face nimic și le știu reușita întipărită în zâmbete șterse de fuga la următorul caz.
Îi știu de la bucuria de a fi absolvit cursul de paramedic, la deznădejdea de a lucra la stat.
Îi știu cu șepcile roșii trase pe frunte și nu-i recunosc în oraș, când îi văd în civil. Însă, la bază, ei asta sunt… civili… cu familii, cu griji, cu insecuritatea dată de un scandal care abia a început. Am mai avut un campion alungat de Boc. Sper să nu se repete istoria…
Înainte să mă apuc să sun şi să zbier, ca o delicată ce sunt, la verzele pe care le are pe post de angajaţi RDS-ul, vroiam doar să vă întreb dacă mai are cineva probleme cu uploadul. Netul merge strună la download, la streaming, la ce vreţi voi, mai puţin upload.
Când e să urc pe ftp-uri, mă doare neuronul. Nu vrea cu mai mult de 90 de kilo şi pace bună. Am crezut că am eu vreo problemă, sau ftp-ul meu. Ntzzz! Am încercat pe vreo cinci ftp-uri, de la vreo cinci abonaţi la RDS, din locuri diferite ale oraşului. Şi…. nimic, nada, res, nothing!
So, RDS, WTF?
Dragilor,
Sper că Moşul a lăsat sub brăduţi tot ceea ce vă doreaţi. Avem şi noi un cadou de dat. E vorba de crema anticelulitică de la Revicel. Răspunsurile au fost numerotate în ordinea sosirii. Astfel, Emilia a fost numărul 1, Andina – 2, Ada – numărul 3 şi Eva – numărul 4.
Pentru tragerea la sorţi am ales un program online de number generator şi iată ce a ieşit! more…
Mi-am aminit că eu am pe blog o câştigătoare nepremiată!
E numai vina mea că m-am luat cu altele şi am uitat complet, dar acum mă revanşez. După ce i-am studiat profilul pe Facebook şi mi-am stors oleacă neuronii am găsit ceva ce cred eu că i s-ar potrivi. Acum, dacă îi mai şi place, treaba e numai bună!
Voila!
E un pandantiv realizat manual, dintr-un cabuson rosu, cu sute de margele de sticlă japoneze şi mărgele acrilice şi noh, dacă îi place o să o rog să-mi mai trimită un mail să vedem cum face să ajungă la ea. Ştiu că mi-a scris şi înainte, dar în mailurile mele e tot atâta ordine cât şi în neouroni: zero!
Şi acum partea cu noul concurs. E mai mult pentru more…
Evident că e Moş Nicolae, şi Moş Crăciun şi e post şi “să fim mai buni şi mai darnici”. Evident! Şi evident că trebuie să vadă lumea cât suntem de darnici şi cum ni se înmoaie ochii în faţa copiilor şi săracilor cărora le cărăm o pungă cu nişte dulciuri şi ceva fructe. Bleah!
Nişte oameni Oameni au fost ieri la nişte copii cu diazbilităţi şi le-au dus nişte cadouri. N-au sunat, n-au trimis comunicate, nu s-au pozat, n-au zis nici pâs. N-a ştiut nimeni nici că urmau să vină, nici că s-au dus.
Jos căciula!
Şi… ia, spune-ne, domnu’, se opreşte/staţionează/parchează după Codul Rutier, normele IPJ sau cascheta matale?
Sursa Foto: prin amabilitatea amicului Daniel B., căruia îi vom da numele întreg numai dacă va dori.
Eu pe asta cu politica n-o înţeleg nici în ansamblul ei, cu atât mai puţin la fiecare rotiţă de o compune, aşa că vă las pe voi să o desluşiţi. Ideea e că PSD Bacău nu-l mai vrea pe Geoană la Senat că aduce prejudicii de imagine.
Organizatia Judeteana PSD Bacau reunita in cadrul Biroului Permanent sustine in mod public pozitia exprimata prin vot unanim in cadrul sedintei Biroului Permanent National de luni 07.11.2011 referitoare la decizia de schimbare din functie a domnului Mircea Geoana.
Organizatia Judeteana PSD Bacau considera ca punctul de vedere al Presedintelui Partidului, Victor Ponta, sustinut de Biroul Politic Permanent reprezinta pozitia oficiala a Partidului Social Democrat.
Sursa: comunicat de presă PSD Bacău
Eu nu înţeleg scandalul din următoarele chestiuni:
- aduce prejudicii de imagine din 2009 de la “Mihaela, dragostea mea” şi voi v-aţi trezit doi ani mai târziu?
- cum căcat renunţaţi la funcţia asta? Că dacă pleacă Geoană, noul preşedinte trebuie validat în plen, unde…da…surpriză…nu aveţi majoritate…
- ne supărăm şi ne inflamăm maxim că omul vorbeşte de rău pe un nenea care nu e nimic în partid. Adică e, da cu titlu onorific.
Noh, dacă voi pricepeţi, descurcaţi-mă şi pe mine. Poate vă ajută more…
Cât timp am fost studentă, m-am gândit mereu că am avut şansa de a nu mă naşte într-un centru universitar de mega prestanţă. De ce? Pentru că să faci facultatea acasă.. sucs. Viaţa de cămin nu se compară cu nimic. Da, eram cinci în cameră, da, pe holişorul ăla mic nu încăpeam toate să ne încălţăm şi să ne îmbrăcăm, da, duminică seara baia comună pe tot palierul era o bombă chimică, dar mi-ar fi părut rău să fi fost văduvită de amintirile din vremea facultăţii şi de prieteniile legate.
Coana Firmitura va rămâne mereu pentru mine emblema femeii obsedate de curăţenie, care mergea desculţă prin cameră să simtă şi ultima mizerie pe care măturatul des şi îndesat – sub atenta ei supraveghere – ar fi putut-o rata. Era genul care avea o frumuseţe rară, deşi nu se machia, nu se aranja, iar accesoriul ei favorit era o bască de aia, gen de pescar.
Orice uniformă cu epoleţi îmi va aduce aminte de amicul de familie al Coanei Firmitura, militar de carieră, dar timid, în lipsa lui Bachus, de nu putea să-şi spună nici numele, motiv pentru care a primit porecla de Regimentul 14. De la el am învăţat whist, rentz şi pokerul pe eclere, că banii îs lux în studenţie.
De la Coco am deprins olecuţă de “zen” (prea puţin, se pare), iar Woody mi-a dovedit că sunt fiinţe şi mai aeriene ca mine. De exemplu, când s-a logodit Coana Firmitura, prin anul trei de facultate, a venit de acasă, de la Suceava cu ditamai “chiatra” pe deget.
- Woody, ia uite! zice Coana Firmitura, întinzând cu mândrie mâna până sub nasul lui Woody încât piatra de la inel aproape îi gâdila pupila.
Răspunsul lui Woody:
- Uau, ţi-ai făcut şi tu manichiura?
Angi a fost exemplu cel mai clar că more…





Recent Comments