Cred că deja toată lumea ştie de macabra descoperire din vila de la Luncani. Nu despre asta vreau să scriu, ci despre greaţa pe care au început să mi-o provoace breakingnews-urile şi ce urmează după ele. Nu la toate televiziunile, ci la o parte din ele. Să nu mă înţelegeţi greşit. Iubesc ştirile şi ador informaţiile la cald, adrenalina, discuţiile, dar cred că televiziuni gen Realitatea şi Antena 3 cam sar calu’.

E foarte profi să ieşi cu breaking newsurile, dar mă scârbeşte ce urmează. Acea discuţie de o oră în care fiecare îşi dă cu părerea şi mănâncă la căcat doar cât să umple spaţiul de emisie. Asta pentru că în transmisiunile de la faţa locului, mai mult de 2 minute n-are cu ce umple reporterul ăla. Relatează şi el ce vede şi de după banda galbenă, cel puţin în primele două ore nu se prea se văd multe.

În restul timpului se cheamă câte o gaşcă de părerişti care debitează verzi şi uscate. Orice om care a trecut pe lângă o barcă e expert în bărci, Iovan e în avioane, cine a trecut pe la un ghişeu de bancă e clar un exeprt financiar, iar la  sport şi politică ne pricep toţi, ce Dumenzeu! Şi e şi mai grav pentru că, fiind părerişti, nu verifică nimic din trei surse. Poate îi mai întreabă moderatorul ceva de dovezi, dar până o dă cotită, rahatul e deja în eter.

Şi mai e un lucru care nu-l înţeleg la televiziuni. Ai corespondent, ai cameraman, ai chiar şi un car de transmisiuni la faţa locului să iasă imaginea “la cald” pe sticlă. Pentru ce mai trimiţi o echipă de la Bucureşti? Să facă ce? Ce ar putea să ştie fătuca aia venită de 400 de kilometri distanţă despre realitităţile din teritoriu? Ce surse poate găsi ea într-o jumătate de oră? Ce alte informaţii poate aduna mai mult decât ăla care poate e de la miezul nopţii cu curul pe scările de la Parchet, în faţa postului de Poliţie, la Aeroport sau la spital?