Diseară la preaminunatul Jurnal avem o preaminunată ştire. Nu, nu e bâză. Avem o ştire tare-tare, cu nişte meleoane dispărute, cu nişte anchetuţe, cu nişte urmăriri penale. Bah, e faină treaba şi vă recomand maxim să o urmăriţi şi să vedeţi cum e unii deştepţi.

Eh, şi în demersul nostru de a face minunata ştirea cu meleoane dispărute, cu anchetuţe, cu urmăriri penale, facem un “audiatur et altera pars” şi sunăm la cei anchetaţi. Răspunde o doamnă, trecem de faza cu “Bună ziua! Bună ziua şi dumneavoastră!”  şi îi explic ce vreau. Duduia, de comitet. “Da, nicio problemă, ştiu cazul, haideţi că vă facem un răspuns”. Duduia, piaristă de felul ei.

Sună după nişte ore să ne întrebe până la ce oră trebuie trimis răspunsul, că e la semnat. Sună iar după ceva timp şi  zice ceva de genul:

“Vai, răspunsul e gata, dar înainte să-l trimitem am vrea să ştim cam cât cunoaşteţi dumneavoastră din caz, că, nah, noi v-am răspuns la modul general şi nu ştiu dacă vă satisface răspunsul nostru.”

Îs sinceră cu ea şi-i zic că avem hârtii peste hârtii. No, promite că trimite repede răspunsul şi încheiem conversaţia.

Şi vine mailul cu răspunsul. Băh, să leşin! Pentru ce le-o luat lor patru ore să răspundă? Pentru: more…