Blooondă…atât de blooondăăă…

…că şi eu mă mir că nu dispar în vreo canalizare neacoperită. Eram zilele trecute la supermarket, pilotând cu deosebită graţie un cărucior printre rafturi. Şi cum alunecam eu aşa prin magazin că şi lui Schumacher i-ar plezni carotida de invidie, tot admiram frumuseţe de marfă. Ba pipăiam o roşie, ba salivam pe lângă un tort de îngheţată, ba număram caloriile dintr-o frunză de salată, aud pe cineva urlând în magazin. evident, am zis să nu fiu de neam prost şi să mă uit în urmă, gură-cască. Mi-am continuat cursa printre sucuri şi şerveţele. Şi tot puneam de pe rafturi în coş. Băi, şi se tot auzea o săracă femeie strigând, dar am zis, din nou, că nu e frumos să faci pe curiosul şi că sigur sunt o mulţime care, dacă a păţit ceva, vor sări să o ajute.

După încă două rafturi scanate cu căruciorul în viteza a cincea, parchez lângă raionul de pufuleţi, chipşi şi alţi carbohidraţi care fac fundul cât Mitropolia Moldovei. Şi simt o mână care mă bate pe umăr. Mă întorc către o băbuţă tare simpatică, dar care abia îşi trăgea suflul, cu faţa roşie ca un albinos stat prea mult pe plajă. Şi cu o voce care mi s-a părut că am mai auzit-o undeva zice:

-Domnişoară, mi-aţi luat căruciorul!

Ha? Mă uit şi vâd că în “vehicol” abia se zăreau o verdeaţă şi un bulion.

M-am scuzat şi am uşchit-o rapid. Mi-a luatvreo cinci minute până mi-am găsit cumpărăturile mele, abandonate lângă frigiderul cu îngheţată. Când am lăsat din mână căruciorul meu şi l-am luat pe-al doamnei, jur că nu ştiu!

2 comments Add yours
  1. Simpatică mai esti. Iti citesc blogul de ceva vreme (cam 1 an) dar asta e cea mai simpatica povestioară. La mai multe si succes.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *