Dragilor,
Sper că Moşul a lăsat sub brăduţi tot ceea ce vă doreaţi. Avem şi noi un cadou de dat. E vorba de crema anticelulitică de la Revicel. Răspunsurile au fost numerotate în ordinea sosirii. Astfel, Emilia a fost numărul 1, Andina – 2, Ada – numărul 3 şi Eva – numărul 4.
Pentru tragerea la sorţi am ales un program online de number generator şi iată ce a ieşit! more…
Pentru că în prima zi de ajuns acasă pe lumină, după multe altele în care numai Diaconescu (Dan) mai avea program la tv când dădeam eu buzna , tot universul meu s-a dat peste cap. Casa în care stau de douăzeci-şi-treaba-mea-câţi ani a devenit o necunoscută. Au apărut forme colorate, contururile au prins şi volum şi asta m-a costat un deget scrântit şi multe vânătăi pe picioare. Bufniţă de felul meu, sunt obişnuită să ghicesc “geografia” încăperilor, nu să o văd aşa că domnii axoni au dat fail la vederea de culori în 3D.
În juma de oră m-am ales cu trei vânătăi de la colţul patului, un deget la picior scrântit de uşa de la baie şi urme în formă de colţ de birou pe coapsa stângă.
Mi-am aminit că eu am pe blog o câştigătoare nepremiată! 
E numai vina mea că m-am luat cu altele şi am uitat complet, dar acum mă revanşez. După ce i-am studiat profilul pe Facebook şi mi-am stors oleacă neuronii am găsit ceva ce cred eu că i s-ar potrivi. Acum, dacă îi mai şi place, treaba e numai bună!
Voila!
E un pandantiv realizat manual, dintr-un cabuson rosu, cu sute de margele de sticlă japoneze şi mărgele acrilice şi noh, dacă îi place o să o rog să-mi mai trimită un mail să vedem cum face să ajungă la ea. Ştiu că mi-a scris şi înainte, dar în mailurile mele e tot atâta ordine cât şi în neouroni: zero!
Şi acum partea cu noul concurs. E mai mult pentru more…
Din capitolul “alţii îs mai de căcat decât noi”, daţi-mi voie să vă prezint situaţia netului din Anglia. Un perieten de-al meu, proaspăt întors de pe malurile Tamisei pentru porcul de Crăciun mi-a povestit ca netul lui de acolo este adsl, cu reclamă “ajunge până la 20 de mega”, deşi el mai mult de cinci n-a prins oricât l-a gâdilit şi pe care plăteşte…tadada!… 28 de lire pe lună!!!
Aşadar, daţi-mi voie să mă alături unui alt amic – Cătă – care a spus “iartă-mă, Doamne, pentru toate pu*** băgate în gâtul RDS-ului că 100 de mega la 30 de lei pe lună îs ţais şi nu o să mă mai plâng niciodată pentru nicio intervenţie remediată mai târziu de 48 de ore”.
Amin!
P.S. Cadoul minunat adus de Cristi mi-a amintit că eu am o promisiune neonorată şi un alt concurs de pus la punct. Dar, despre asta, peste câteva ore.
Cadou de la Santa Claus: o agendă îmbrăcată în piele, cu Pisu şi cu zăvor!
La un Cico şi-un blogmeet, am găsit sondajul perfect, care nu poate fi măsluit, cumpărat sau “aranjat” din condei. Hârtia igienică. Ideea mi-a venit după ce Andra a zis de hârtia igienică inscripţionată cu proverbe nemţeşti, iar Cristi a “scos”-o cu hârtia igienică cu siglele partidelor.
Fraţilor, ăsta e sondajul exact, cu eşantion întreaga populaţie a României! Faci loturi egale de hârtie igienică pe culori şi sigle şi după 3-6-12luni tragi linie şi vezi din care s-a vândut cel mai mult. Dacă lumea a preferat să se şteargă la fund cu portocaliu, atunci e clar că nu au loc fruntaş în sondaje. Dacă a crescut vânzarea de hârtie verde, e clar că ecologiştii îs pe trend descendet.
Deci, domnilor politicieni, eu zic că ne aşteaptă vremuri căcăcioase!:)
Evident că e Moş Nicolae, şi Moş Crăciun şi e post şi “să fim mai buni şi mai darnici”. Evident! Şi evident că trebuie să vadă lumea cât suntem de darnici şi cum ni se înmoaie ochii în faţa copiilor şi săracilor cărora le cărăm o pungă cu nişte dulciuri şi ceva fructe. Bleah!
Nişte oameni Oameni au fost ieri la nişte copii cu diazbilităţi şi le-au dus nişte cadouri. N-au sunat, n-au trimis comunicate, nu s-au pozat, n-au zis nici pâs. N-a ştiut nimeni nici că urmau să vină, nici că s-au dus.
Jos căciula!
Cum mă “fugăream” eu după Moş Nicolae prin oraş, mi-am dat seama că ceva lipseşte. Nu, nu zăpadă! De aia ştiam că nu pupăm, şi că iarna-i ca un fel de toamnă. Şi totuşi ceva nu era la locul său
Luminiţe colorate în oraş… sunt, brazi împodobiţi…sunt, globuri, beteală…sunt, nebunie în magazine la cumpărături de ultim moment… este. Băh, more…
A fost greu să mă ţiu departe de blogging. Am avut o perioadă mai aglomerată, cu mai multe proiecte, idei şi treburi care trebuiau puse în ordine, dar m-am întors. Ştiu că am pierdut multe, multe evenimente/acţiuni/manifestări ( printre care şi lansările Blog Bacău). Recunosc, cu ruşine, că nici eu n-am scris, nici pe alţii n-am mai citit, dar mă revanşez în perioada care vine.
Deci… ne citim!
Şi… ia, spune-ne, domnu’, se opreşte/staţionează/parchează după Codul Rutier, normele IPJ sau cascheta matale?
Sursa Foto: prin amabilitatea amicului Daniel B., căruia îi vom da numele întreg numai dacă va dori.
Pe praful ăsta ştiam că trebuie să-ţi pupi clientul şi-n…portofel pentru a-l păstra la tine-n prăvălie, nu să-i dai cu tifla sau să faci pe inabordabilul. Numai că la noi toţi rag că vai ce rău merg vânzările, cum nu ne trece nimeni pragul, vai, vai, vai! Şi când vă trece ce?
Pentru aproape o săptămână – că mai mult n-a rezistat organismul meu – am fost la regim. Un regim în care nu trebuia să se vadă nici urmă de carbohidraţi. Deci fără pâine, fără cartofi, fără varză, fără fructe, fără…. offf, lungă lista. Ideea e că lista cu “e voie” era scurtă tare. Şi mă duc la un furnizor de ăsta de mâncare gătită rapid:
- Bună ziua, vreau un menu cu şniţel, dar fără cartofi şi fără salata de varză. Puneţi castraveţi muraţi şi maioneză.
- Dar nu avem aşa ceva în meniu.
- Nu mai aveţi porţii din meniul cu sniţel, întreb mirată, cu ochii pe stiva de şnitele din vitrină.
-Ba da. Dar nu avem menu cum vreţi dumneavoastră.
- Păi, e ca la un meniu normal, numai că nu mai adăugaţi cartofii şi varza o înlocuiţi cu castraveţi muraţi. Nu-i problemă de bani, că plătesc meniul întreg.
-Vai, dar nu putem more…
© 2012 - Kaysha is proudly powered by WordPress
Recent Comments