Kaysha's

Cum am promis, iaca şi postarea despre întâlnirea cu Dragoş Benea. Deşi am o regulă în a trece plusurile la început şi minusurile la final, o să o încalc puţin. Am spus că Dragoş Benea a plecat din start cu o bilă neagră în ochii mei. A întârziat, iar eu am un pitic pe creier cu punctualitatea. Pentru un om cu ceasuri de 3000 de euro, aproape o jumătate de oră întârziere e inacceptabil.

Şi acum, să povestim despre întâlnirea de la Divanul VIP. Mi-a plăcut că a acceptat să joace după regulile noastre şi a venit la cârciumă, nu ne-a chemat în biroul lui de la Consiliu Judeţean. Degajat, cu ceva simţ al umorului, Dragoş Benea a reuşit să-mi schimbe unele idei pe care le aveam despre el şi să-mi confirme alte percepţii.

S-a vorbit despre foarte multe subiecte, unele chiar delicate. S-a zis de politică, de partide politice, de adversari în fostele şi viitoarele campanii electorale, de biciclete, de turism şi chiar de familie. A fost pentru prima oară când l-am auzit pe Dragoş Benea vorbind de soţia şi fiica sa. Despre capitolul “Bicicleta, pasiunea mea” mai auzisem, însă nu ştiam că nu-i place să pedaleze singur şi nici nu aveam idee pe ce trasee te poţi bicicli. Nu ştiam că-i place tango-ul, deşi a zis că e total rupt de ceea ce înseamnă să dansezi. A încercat şi nişte cursuri de tango, în Argentina, dar fiind aşa de lipsit de ritm, s-a lăsat păgubaş. Pentru partea asta, am o dedicaţie pentru el, la final.

E un tip care poate fi jovial, dar, oricât de deschis ar fi vrut să pară, în unele momente se vedea că-şi caută cele mai bune formule de exprimare. Lucru care nu e tocmai rău, ţinând cont de faptul că oricât de amicală era întâlnirea, urma să scriem despre ce declara.

Spuneam că după întâlnire, unele idei pe care le aveam despre el s-au schimbat altele au fost confirmate. La capitolul schimbări intră îngâmfarea. Nu mi se mai pare la fel de înfumurat ca până acum şi a demonstrat că are şi o latură umană, cu anumite complexe. De partea cealaltă, rămân la ideea că Dragoş Benea e un peşte alunecos, că nu întreprinde nimic fără a analiza ce anume îi iese. A recunoscut că şi Ghiozdanul şcolarului şi alte acţiuni de ale sale au avut şi o componentă de capital de imagine, de capital electoral.  P[rerea mea e că are două “şcoli”: una mai puţin cizelată, mai puţin academică, mai… din popor, făcută pe vremea lui Sechelariu şi una “de fineţuri”, manipulare şi tactici făcută cu Sforarul/Păpuşarul Şef Hrebenciuc. Sunt destul de sigură că tot ceea ce s-a discutat pe politică a fost aruncat pe masă cu bună ştiinţă.

Nu aş putea să-i dau o notă. Încă nu ştiu dacă pentru anumite gesturi sau remarci ar fi trebuit să mă supăr sau să-l apreciez pentru sinceritate.

Per total, Dragoş Benea e un politician. Chiar dacă nu vrea să îmbătrânească în domeniul ăsta, se vede că e  bine ancorat în el. E un om pe care nu vei regreta dacă-l întâlneşti la o cafea. Un tip fără fiţe, cu înclinaţii familiste, chiar dacă şi-a ţinut soţia şi copilul departe de tot ce înseamnă mass-media. E un tip cu care poţi sta la poveşti o noapte întreagă, însă dimineaţă vei rămâne cu senzaţia că ţi-a ascuns ceva.

La final, dedicaţia. N-am ştiut dacă să aleg ceva clasic

… sau ceva mai nou