Ador marea, cu nisipul ei fierbinte, chiar dacă e plin de mucuri de ţigară, cu apa ei – chiar dacă e o imensă supă de alge, cu terasele zgomotoase şi cu miile de epiderme puse la bronzat ca puii la rotisor. Ador vacanţele la mare, când singura mea grijă e să prind cât mai multe ore de bronzat.

Aşa am crezut până anul trecut, când m-am trezit că ador, de fapt, o singură staţiune. Ador Mamaia. Şi nu, nu Mamaia aia de dincolo de Cazino, cu terase fiţoase, cu şezlonguri imaculate, ci Mamaia aia din partea spre Constanţa, în care poţi să-ţi parchezi gleznele pe un cearceaf, să simţi nisipul sub tine şi să te tai într-o scoică. Mamaia aia unde berea e 3 lei pe plajă şi unde miroase a gogoşi umplute cu ciocolată şi a hamsii răsturnate la grămadă în ulei încins. Mamaia aia cu hoteluri de două stele, în care oricum nu stai prea mult, pentru că plaja îţi răpeşte tot timpul. Mamaia aia colorată noaptea de luminile din Satul de Vacanţă.

Anul trecut am trădat-o şi m-am dus la Olimp. Am regretat în fiecare clipă că în loc de nispiul ăla fin şi de apa aia mică în care puteam să mă bălăcesc şi eu, chiar dacă nu ştiu să înot decât în stilul topor, am dat peste o plajă de beton şi un hău la doi paşi de mal de era să dau ortul popii de fiecare dată când vroiam să fac o plută. De cazare nu zic nimic, că doamnele alea de la hotel au făcut tot posibilul să-mi fie bine, dar nu pot să uit priveliştea dezolantă a parcurilor neîngrijite, a bălăriilor lăsate să crească de izbelişte. Nu pot să uit imaginea morbidă a unei staţiuni aproape pustii. Eu iubesc oamenii, mulţimile, gălăgia, veselia. Am suferit la Olimp. S-apoi am descoperit Neputunul. O Mamaie mai mică, suficientă pentru a-mi descreţi fruntea, dar insuficientă pentru a-mi şterge sentimentul că am trădat.

Anul ăsta merg la Mamaia. Cu toată criza, cu toate lipsurile, strâng bănuţ după bănuţ şi mă duc. Măcar o săptămână.

Dacă vreţi să mergeţi, Reporter Virtual are un concurs foarte fain, mai ales dacă puteţi să vă luaţi concediu oricând. Cazare şi mic dejun mocca nu-s de ici de colo în vremurile astea, aşa că săriţi şi profitaţi! Ce-am scris eu nu ştiu dacă se încadrează în cerinţele concursului, dar dacă s-ar întâmpla să dea fericirea peste mine, aş redirecţiona-o spre mama mea. Ştiu că n-are blog şi poate că organizatorii concursului nu vor fi interesaţi să-i dea ei o vacanţă la mare, dar mama a fost prima care s-a îndrăgostit de Mamaia. Ea şi prietenele ei. Şi dacă eu am trădat-o într-un an, mama a trădat-o în vreo 28.