Am primit de la Sabinne, pe messenger, umătorul îndemn:
Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai acestei tari ca, VINERI 28 MAI 2010, ora 18.00, sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!
Eu m-aş duce, dar la data şi la ora aia eu am live. Poate găsesc pe careva să lase o monedă şi din partea mea. Cine mai merge?
Stam de vorbă cu Fuhrerul despre ăia 500 de generali de care se împiedică Băsescu şi am ajuns la concluzia că suntem un stat poliţienesc, în care toată lumea face pază. Hai, să vedem:
Am uitat ceva?
Nici când le-a dat Băsescu peste nas şi le-a întors favoarea de-a-l vota cu scăderi de pensii, ăştia nu s-au putut aduna să-şi strige durerea. La Iaşi, la Bucureşti, la Galaţi mai mai să iasă de-o revoluţie. În Bacău, abia dacă s-au adunat vreo 40 de oameni. E adevărat că făceau zarvă şi-şi strigau necazul destul de tare, dar Bacăul are circa 168.000 de pensionari şi 40 nu pot face treabă pentru toţi, nu?
De aia li se şi fâlfâie stimabililor de la Bucureşti de ameninţările cu greva generală. Se bazează pe faptul că niciodată românii n-au ştiut să fie solidari şi că sigur se vor găsi nişte unii care să fie spărgători de grevă.
Luminaţi-mă şi pe mine cu o treabă, mai ales voi, cititorii de sex masculin. Un nenea se duce la iarbă verde şi scapă maşina în canalul de fugă de pe lângă Răcăciuni-Orbeni. Ştirea am dat-o pe tv, dar ştiţi cum îs ştirile: relatezi faptele şi te abţii de la comentarii şi păreri personale.
Acţiunea pompierilor de identificare şi "priponire" a maşinii căzute în canalul de fugă de la Răcăciuni
No, amu’ să mă luminaţi. Tu, băcăuan, te duci duminica la grătar cu familia, cu gaşca, iubita sau colegii. Te duci pe lângă acel canal de fugă. Spaţiu verde – checked, loc de grătar – checked, distracţie – checked, teren accidentat – checked, spaţiu de manevră cu maşina – lipsă. Te duci pe digul respectiv, pe care încape maximum o maşină, cobori de pe el, de distrezi şi dai să te duci acasă. Urci maşina cu spatele şi o scăpi în canalul de fugă. Le spui la autorităţi (pompieri şi poliţie) că tu more…
Am fost la o bere cu Vis Urât. Omul a acceptat să se vadă cu noi la o terasă din Bacău. Nu, nu are nicio aură deasupra capului. Două mâini, două picioare (trei după părerea lui Gicu Pisicu), patru ochi dacă îi socotim şi lentilele. Din păcate n-am putut să steau prea mult la discuţii, dar cât am stat a fost mai mult decât ok.
Se pare că şi oaspeţilor le-a plăcut pe la noi. 
Nu-i problemă, Sebi, dacă vrei neapărat să râzi de mine, vorbim şi de trafic data viitoare. Cât despre Arhi, Zoso sau Piticu, n-am întrebat de ei că am n-am citit pe blogurile lor că ar fi bolnavi sau supăraţi şi am o bănuială că nici ei n-au aură la purtător, ci doar buricile degetelor teşite de la taste.
Locuiesc la etajul patru. Preşedintele de la Asociaţia de proprietari e o putoare, care habar n-are pe ce lume trăieşte. Dovezi? Datoriile enorme pe care le are Asociaţia, efortul lui=0 la recuperat datoriile enorme şi je m’en fiche-ul pe care îl afişează zilnic pe feţişoara-i. Aşa că şi eu şi vecinii mei ne îndoim că suntem în planul Primăriei de reabilitare, mai ales că n-a circulat nicio listă de semnat în acest sens. Ca buni gospodari şi dornici de economii, ne-am apucat singuri de reabilitare cu polistiren. Nu toţi simultan. La faţadă a lucrat fiecare când a avut bani, chef şi inspiraţie. Aşa se face că am un balcon care a rămas nereabilitat. Motiv de bucurie când vecinii au decis să îmbrace şi faţada unde era respectivul balcon.
Vin nenea ăia de la firma de lipit polistiren. Montează schele, aduc materia primă şi… acum începe distracţia. Nu urcă până la etajul patru. Au făcut treabă de la temelie până la etajul…trei. Mai sus nu mai vor. Nu e mocca reabilitarea asta. E pe bani. Bani care prind bine oricărei firme pe timp de criză, nu? Şi nu sunt singura care locuiesc la etajul patru că încă nu-mi permit să am un palier întreg. Şi totuşi, ei au refuzat bănuţii! Să mă mai mir în continuare de ce biznisurile merg aşa de bine în ţărişoara asta sau să mă bucur că nu am o lucrare făcută de o firmă gen Trei Iepuraşi Coloraţi SRL, care n-are patru bare şi-o scândură-n plus să înalţe o schelă?
Blogofera băcăuană a mai crescut cu un site. S-au lansat de Ziua Libertăţii de Exprimare, aşa că e un început bun. E de nişă, dar cred că genul nu a mai fost abordat în Bacău. Dacă mă înşel, trageţi-mă de urechi. Le doresc mult trafic, comentarii cu duiumul si sper să se ţină de treabă!
În aplauzele dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, băieţii de la XenoGamer!
Luni după-amiază, în parcarea unui supermarket, locurile dedicate persoanelor cu dizabilităţi erau ocupate apoape în totalitate. Mi-a atras atenţia acest fapt pentru că nu mi s-a mai întâmplat să văd aşa ceva până acum. Şi-am stat să văd şi eu cam câte astfel de persoane ies, de fapt, din magazin. Îmi pare rău că am declanşat aparatul foto prea târziu şi n-am surprins-o pe imagine pe această doamnă decât după ce more…
… celor careşi-au exprimat opiniile fără a lăsa ochii în jos!
… celor care au spus ce-au gândit, chiar dacă s-a încercat intimidarea!
… celor care au fost destul de bine intenţionaţi încât să creadă că adevărul e deasupra tuturor!
… celor care au ştiut când să vorbească şi când să tacă!
… celor care ştiu să-şi argumenteze punctul de vedere!
… celor care mai trag nădejde că există o libertate de expresie!
Pentru toţi cei care se regăsesc în rândurile de mai sus, fie că sunt din presă, din blogosferă, din societatea civilă, La mulţi ani de Ziua Internaţională a Libertăţii de Expresie!
Ştiu că şi noi avem un bazin absolut minunat, deschis atât celor care sunt nişte mici sirene, cât şi celor care adoptă stilul topor la înot, dar azi vreau să vă povestesc despre bazinul altora. E vorba, mai exact, de un bazin şi două piscine încălzite deschise oficial de 1 Mai, la Gura Humorului.
Ştiu că Gura Humorului nu-i chiar peste drum, dar e un loc drag sufletului meu şi înainte să aruncaţi cu roşii şi ouă stricate în mine că promovez străinii, aruncaţi-vă retina peste imaginea asta:
Aşa-i că-i piesă? Trebuie să fie foarte tare să faci o plută în pisicină şi când deschizi ochii să vezi oleacă de munte la orizont. Nu ştiu cât e biletul şi ce intră în preţ. Când am fost eu nu era încă deschis şi nu aveau nimic de genul ăsta afişat.
Am scris de pisicina asta nu ca să-i laud neapărat pe alţii, dar chiar m-a impresionat ce-au reuşit să facă dintr-un parc care era practic abandonat. Pisicina e în aceeaşi zonă cu pârtia inaugurată astă iarnă de dudette more…
© 2012 - Kaysha is proudly powered by WordPress
Recent Comments