Faptul că un blogger băcăuan a fost dat în judecată pe motiv că a afectat imaginea unui fost edil ridică o chestiune care e mult dezbătută în presă: care-i limita? Etica şi deontologia îs în presa ca un copil cu prea multe moaşe, iar ăsta e un lucru ştiut şi răs-ştiut. Blogul e ca ziarul şi pentru orice trebuie să aduci dovezi? Blogul nu e un loc de dat cu părerea, de aşternut gânduri? Dacă da, atunci cum pot aduce dovezi pentru opiniile mele? Sunt sigura ca multi nu vor fi de acord cu ce scriu eu pe blog sau se vor supara pentru o critică, o parere care nu le va fi favorabila. Asta inseamna ca ma pot da in judecata? Asta inseamna ca trebuie sa scriu fiecare post cu securea cenzurii deasupra capului?

In aceste conditii, intrebarea e cat de mult e “prea mult” la ceea ce scriu bloggerii? Unde-i limita la scris şi unde e limita la supărarea pe care cineva o poate “încasa”?