Pe mine mă doare la trei metri în faţa pălăriei că Sechelariu n-are bani pentru Academia de Tenis, dar mă enervează când stau câte 2j de minute de fraieră în staţii, mai ales dacă mai şi plouă. Mi se fâlfâie că i-a scos patronul ca pe nişte oi în faţa Primăriei, dar dacă dau un ban – fie şi 1,7 lei – aştept ca de banul ăla să mi se facă un serviciu. Nu mă interesează de greva lor şi de afişele lipite pe geamurile autobuzului. Vreau să circul civilizat, nu să mă îngrămădesc alături de alte zeci de sardine care s-au adunat în staţie cât timp şoferii lui peşte prăjit au rărit cursele.

Cred că oamenii ăia au luat Sanax Xanax, distonocalm sau altă pastiluţă roz pentru că nimeni nu s-a enervat, nu le-a bătut obrazul la şoferi deşi erau plouaţi, cu mâinile lungite de sacoşe şi cu vertebrele tasate de aşteptare. Toţi îi compătimeau pe “sărăcii care îs în grevă”, “au şi ei lipsuri”, “vai şi amar de viaţa lor că-s mici salariile la patron” şi în timpul ăsta tot băgau câte un leu în mâna întinsă a lu’ nea şoferul.

UPDATE: Am auzit că Sechelariu crede că bloggerul e tot un fel de jurnalist şi prin urmare poate fi dat în judecată. Dacă n-a luat câţi bani se aştepta de la Ovidiu Mocanu, speră să aibă măcar de-o cărămidă de la Popescu.