Am reuşit până la urmă să-mi fac timp şi de nişte mărţişoare, însă nu foarte multe. Aş fi vrut să pot face câte unul pentru fiecare prieten/persoană dragă/coleg/amic, dar numai vreo 10 mărţişoare mi-au luat aproape jumătate de zi. Nu mai am dexteritatea dinainte… Şi în plus, aş vrea să apuc să şi citesc astăzi ceva.
Pentru început mi-am adunat materia primă: argilă polimerică, mărgele, lame speciale, lac, tije de metal şi oleacă de imaginaţie.
După care am modelat şi am modelat şi-am modelat. Luni o să primească toată lumea mărţişoare. O parte făcute de mine, o parte cumpărate. Aş fi vrut să fie surpiză, dar nu mai am răbdare aşa că o să încep să le arăt câte vreo două pe zi.
Astăzi, mărţişoarele pentru Contrasens şi Bogdan.
Pentru Contrasens. Motivaţia: mereu pune poze cu mâncare gătită când mie îmi e foame de aş muşca şi din tastatură şi ăia de fac livrări la domiciliu n-au program. So, Răzvan va primi – dă, Doamne, luni dacă apucăm să ne vedem, dacă nu când ne-om întâlni – un…un…. Hamurger!
Un alt mărţişor “de dat” e cel de mai jos:
meeei, deci nu ma intereseaza….. tura viitoare cind venim acasa, te prezentezi cu martisor pentru romanul-american care-mi scoate sufletul in fiecare zi. sa stie si el ce inseamna 1 martie pentru romani. pina atunci, o sa vada cum e treaba cu vopsitul de oua pentru Paste, ca am vopsea de la nasa ta. in rest, o primavara frumoasa… si vad ca tot ai mai gasit ceva timp!
@Andina Este, este!