A doua întâlnire din istoria bloggerilor băcăuani a fost un real succes. Prima a fost un mic eşec prin neprezentare, dar tot răul spre bine. Mi-a făcut plăcere să-i revăd pe cei pe care îi cunoşteam deja, să cunosc oameni noi şi să stăm la discuţii.
Prima impresia a fost: “Văleu, mamă, dar când a crescut blogosfera loco aşa ca Făt Frumos?”. Trei mese puse cap la cap au fost insuficiente. Cât despre a doua impresie: m-am simţit Matusalem pe lângă Edith şi Irositu’. În pozele lor de prezentare de pe bloguri sau din commenturi par mult mai maturi. Edith l-a detronat pe Kristoph la categoria Cel mai Tânăr Bloger Băcăuan, iar la Talent Irosit, m-am înşelat eu. E major.
Discuţiile au fost multe, variate, cu meandre care au dus adesea spre presă şi problemele ei. Mi-am dat seama că mulţi scriu din dragoste de scris şi exprimare, că niciun bloger băcăuan nu trăieşte exclusiv din asta, că poate ar trebui să existe un Cod Deontologic şi in blogosferă.
Ce nu mi-aplăcut e că am fost mulţi şi întinşi pe laturile a vreo trei-patru mese, astfel încât dintr-un capăt în altul trebuia să comunicăm cu rotocoalele de fum, precum indienii.
Şi acum, despre participanţi, pe rând. Ordinea în care îi voi descrie e pur aleatoare.
Contrasens – vechi în branşă, “vânzător” de sfaturi gratis pentru seara bloggerilor, pasionat de istorie. Cred că noul lui site e minunat şi va fi un succes. Freza abordată a fost geanială, în spiritul căciulii p-o ureche a lui Mihai Viteazu. Făcurăm şi noi unirea bloggerilor, nu?
Fără filtru – păreri extraordinare, dar spuse cu o voce stinsă, aproape în şoaptă. Aşa cum a observat şi Irositu’, Laura e aproape invizibilă în blogosferă. O şoaptă. Blogul ei e ca un club exclusivist, în care intră doar iniţiaţii, dacă ştiu cum să treacă de etapa iniţierii. Nu-şi face reclamă, nu-şi trâmbiţează adresa, dar publicul ei ţintă o va găsi oricum.
River – River e… River. O combinaţie între bere la halbă şi gărgăriţe. Mi-ar place şi mai mult dacă ar scrie mai des şi dacă desenele alea în Paint le-ar mai lucra cu o tabletă sau un Photoshop.
Kristopher – detronat din postura de cel mai tânăr blogger. Manierat, un pic arogant. Un pic Benea, cum observa cineva de la masă. Însă nu e o aroganţă rea intenţionată, ci e una izvorâtă din tăcerea lui. Cred că, după Edith, Kristoph a vorbit cel mai puţin. Mai introvertit, dar cu un penel excelent. Cred că ar face carieră în presă, însă refuză cu desăvârşire intrarea în breaslă. Părerea mea e că îşi va schimba optica dacă va face practică sau va sta 2-3 zile în instituţia de presă potrivită.
Cristi Juverdeanu – aka Talent Irosit. Minor la prima vedere, părtaş la ideea că nu va face presă.Am acelaşi sfat ca şi pentru Kristoph. Să încerce, pentru că după ce va da de gust nu-l va mai scoate nimeni din tagma jurnaliştilor. Mai abitir ca Kristoph, îşi apără cu tărie principiile idealiste. Cred că în 3-5 ani, aceste principii se vor modifica în proporţie de 70-80%. E un fel de Don Quijote al blogosferei şi pisălog când îmi numără ţigările aprinse :p.
Gabriel – l-aş asculta cu orele. Are sute de poveşti de spus şi un farmec aparte când povesteşte. E bun de narator. Dacă Irositu’ e Don Quijote, Gabi e Creangă. 
Îmi pare rău că a plecat mai devreme, dar are o scuză bine întemeiată şi şi-a spălat “păcatul” printr-o propunere minunată. Merită citit mai des!
Bălăceanca – same old Cătă. Proaspăt în branşă, va trebui să vedem cu evoluează înainte de a-l lua la tocat.
Ionuţ Brânzei – cred că el e cel care ar vrea să dea la jurnalism. Recunsoc că îi citeam blogul sporadic. Mi s-a părut şi mai închis în sine şi mai idealist, dar astea par a fi un “must” ca să te exprimi bine în scris. Pare mai degrabă genul calculatorist, dar… nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe.
Sebi – un fotograf minunat. Ar trebui să-l corup la cafele şi să-i smulg câteva lecţii de fotografie. Blogul său e o colecţie minunată de poveşti spuse în imagini.
Reporter Liber – Codrin e nou în blogosferă, cu un stil destul de gazetăresc, însă până acum prezenţa sa a fost constantă. N-am cum să-i fac o carcterizare lui Codrin pentru că aş fi extrem de subiectivă. El e cea mai veche cunoştinţă a mea de la masa respectivă.
Edith – prima oară când am văzut un link spre Edith21, m-am gândit că e fată. Nope, e băiat. Cel mai mic şi mai drăgălaş dintre noi toţi. Tăcut şi cuminte, răspundea de zeci de ori la aceleaşi întrebări: câţi ani ai, de unde vine numele, nu trebuie să ajungi acasă? Foarte răbdător. Şi cred că i-am stricat educaţia (“am”, adică noi bloggeri, nu noi pluralul majestăţii) pentru că de la unele expresii nu reuşim să ne abţinem
Florin – aka Super Bacău. Sincer? Mereu mi s-a părut că ochii lui ascund ceva. Nu ştiu dacă e de bine sau de rău. E doar o senzaţie. Are o idee minunată despre un nou blog. Un fel de monitorizare a presei, atât pe varianta de presa scrisă cu subdiviziunile de print şi online, cât şi pe audio-vizual. Abia aştept să pună la punct proiectul, cu speranţa că nu se va transforma într-o mocirlă în care presarii să se bălăcărească. Până atunci însă, cred că ar trebui să scrie mai multe texte pe blog, dar acum ştiu că nu-i stă capul la asta. Florine, uneori, bătaia…. e ruptă din Rai!
I-am descris aici pe cei cu care am stat mai mult de vorbă. Dacă am supărat pe cineva, noh, asta e! Astept sa ne revedem curand si sa ne citim cat mai des.
Hai, bine, pa!
P.S. Irositule, n-am uitat de pozele vechi din zona ta de interes în această perioadă!
P.S. 2 Moamă, cât am putut să scriu! A citit cineva până la capăt?
Recent Comments