Trebuie să vă povestesc ceva. Nu ştiu dacă să râd sau să plâng. Bunicul meu e intrenat într-un spital din judeţul Suceava. A făcut o pareză facială. Toată viaţa lui a muncit, iar acum, că trebuie să stea într-un pat în altă zi decât duminica, e ca un leu în cuşcă. Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc. Ci despre faptul că bunicul meu a reuşit să facă bani şi-n spital. Cum? Unul din colegii de salon a murit. Dumnezeu să-l odihnească! Bunicu’ l-a luat, l-a spălat, l-a îmbrăcat şi l-a cărat. Familia celui decedat l-au răsplătit cu un săpun, prosop şi ceva bănuţi. Să râd de faptul că bunicul meu a făcut bani până şi de pe patul de spital sau să plâng pentru că:

- un om a murit

- unde, papucii mă-sii de treabă, erau cei care trebuiau să-l spele pe acel om şi să se îngrijească de el, inclusiv după moarte?

- oare cum s-o fi simţit bunicul meu când un om a murit lângă el?

- eu ştiu că televiziunile mai exagerează atunci când pun biciul (a se citi camera) pe un subiect (a se citi scandalurile actuale din sistemul sanitar), însă cred că mare dreptate mai au. Am vrea şi noi să ştim din ce cauză a făcut bunicul pareza. Nu ştim nici acum, deşi a fost internat luni seară. Nu a lucrat laboratorul şi nu-s gata analizele. I-au luat iar sânge. Nu i-a făcut nimeni o electrocardiogramă şi nici un ecograf Doppler pentru a-i vedea starea venelor. Dacă a fost un preinfarct? Dacă era un Accident Vascular Cerebral? Dacă are 77 de ani, înseamnă că e condamnat? Nu are aceleaşi drepturi?