… si nu, noi nu suntem mucii din ea. Nu despre asta vroiam sa scriu, ci despre faptul ca, ieri, cand am filmat pentru “Strainii Nostri” (duminica – 18.00, 1 Tv Bacau) mi-am dat seama ca lumea e mai mica decat o nuca. Partenerul de afaceri al grecului intervievat a fost coleg de camera cu Hazapik, fost coleg de facultate cu mine. Si fost coleg de apartament in Spania, ca Scorates. Ah… vremuri de bejanie….

Trebuie sa va spun de Hazapik, pe numele lui Adrian Hazaparu. L-am cunsocut ca fiind un baiet maruntel din si mai maruntelul targ al Botosanilor. Am imaprtit 4 ani bancile amfiteatrelor de la Cuza, tigarile si noptile de la Opinia Studenteasca si evident apartamentul de care va spuneam mai devreme in Spania, la Universitat de Lleida.

Hazapik a fost mereu ambitios si de asta cred ca nu a placut multora. Stiti care era visul lui? Sa se faca rector. Si cred ca daca inca mai viseaza asta, are mari sanse sa ajunga. Insa, pe Hazapik il gaseai in elementul lui la Opinia, tragand cu patos din tigara si scriind cu si mai mult patos. Daca nu auzeai de la el “ba, va mananc ficatii”, insemna ca e abatut. In camaruta aia mica numita redctie, prin fumul laptos de tigara, dansurile pe masa si paginile de ziar atarnate de perete pentru corectura e adevaratul Hazaparu. Nici la masterat, nici la doctorat, nici la catedra, poate nici la el pe blog, ci acolo, la Opinia pe care o stim noi toti cei care am trait-o